Romania-Turism

Toată lumea a auzit de cele 7 minuni ale orașului… Edili orașului s-au hotărât să le promoveze… Iată cum prezintă viceprimarului orașului aceste minuni:

Magnea a spus ca a studiat personal arhive care sa demonstreze in ce masura „minunile“ atribuite orasului chiar s-au intamplat si a concluzionat ca ele sunt in majoritatea cazului rezultatul dezvoltatului spirit de gluma specific oltenesc, spirit exploatat de presa diferitelor vremuri.

Ceasul din gara din Caracal este insa si singura „minune“ ce a fost pastrata si functioneaza si astazi. Ceasul a fost realizat in timpul primului razboi mondial de ceasornicarii de la firma Jean Paul Gauthier si orele sunt indicate cu cifre romane. Deosebirea de alte ceasuri cu cifre romane este ca ora 4 este indicata prin patru linii verticale si in dreptul cifrelor XII, VI, III si IX apar cu caractere mai mici si cifrele arabe corespunzatoare.

Carul cu prosti

Prima „minune“, cea care a deschis calea pentru aparitia celorlalte, este cea a „carului cu prosti rasturnat la Caracal“. Din spusele viceprimarului se pare ca au existat nu una, ci doua carute care s-au rasturnat. Ambele evenimente s-au petrecut in perioada Revolutiei de la 1848. Primul car rasturnat in oras a fost incarcat cu plosti, obiecte artizanele din lemn in care se punea vin la nunti. Carul cu plosti venea dinspre Valcea, la un targ din Caracal. Cea de-a doua caruta s-a rasturnat la Caracal in 1848 si in ea se aflau taranii care participasera la Revolutie si erau adusi la tribunal. „S-a rupt oistea carului cu taranii revolutionari, prostimea cum erau numiti atunci, si de aici pana la carul cu prosti nu a fost decat un pas facut imediat de presa vremii“, povesteste Magnea. Despre Caracal se mai stie ca aici a fost furata poarta de la sediul politiei, insa, potrivit documentelor, informatia este partial corecta. O alta istorie de „minune“ mentioneaza ca a luat foc chiar unitatea de pompieri a orasului. Si aceasta poveste este numai partial confirmata de fapte.

Nici inchisoarea din Caracal nu a fost vreodata pe strada Libertatii. Legenda are la baza faptul ca pana in 1947 inchisoarea din Caracal functiona pe Strada Iancu Jianu, numita in perioada comunista Strada Libertatii. Insa cu cativa ani inainte de se fi schimbat numele strazii din Iancu Jianu in Libertatii, inchisoarea a fost desfiintata.

La fel de cunoscuta ca si precedentele intamplari este cea referitoare la monumentul dedicat Eroilor din primul razboi mondial. Monumentul, situat in fata Primariei, este unul de mari dimensiuni si infatiseaza o scena de lupta, unul dintre soldati avand o arma indreptata spre sud. El a fost ridicat in perioada 1921-1926 prin contributia financiara a caracalenilor. Initial, arma soldatului era indreptata spre vest, dar in anii 1980 la vest de statuie a fost construita Casa Armatei.

Alte doua „minuni“ ce au contribuit la renumele orasului Caracal sunt fabrica de paine pe strada Foametei si cimitirul pe strada Invierii. Despre acestea doua viceprimarul Magnea sustine convins ca nu au existat niciodata in oras si nu au nicio baza reala.

Edilul spune ca in nomenclatorul strazilor din Caracal, nu a figurat niciodata vreo strada cu numele Foametei sau Invierii iar macaraua uitata in curtea interioara a unui bloc este alta istorie nereala. O minune mai nou atribuita Caracalului, cea potrivit careia un stalp de iluminat stradal trece printr-un balcon, este si acesta neadevarata, insa este sigur ca „mintea agera a oltenilor va gasi noi minuni“.